in ,

Cumu principia una guerra


Una piccula investigazione di l'area fonte

I guerri ùn sò micca catastrofi subite. In fine, ùn hè micca una catastrofa. Un'eruzione vulcanica hè ancu preceduta da una longa storia, una storia drentu, in i so braci. A guerra ùn hè micca sfarente.

Alas, l'inundazione ùn principia micca cù l'arbureti. Accumincia cù u debole gurgulu di i minusculi canali di drenaje chì riempianu a spiaggia. È ùn ci hè nunda chì pudemu fà per quessa, salvu chì ùn impediscemu chì a luna si move intornu à a terra.

Ma pudemu fà attente è sente stu gurgu tranquillu di guerra appena si sona : in i canali radio è TV, in editoriali è cunferenze di stampa federali, in cambiamenti pulitichi di pusizioni, in sermoni è talk shows, in fraternizazioni maravigghiusu, ma ancu à i tavulini di l'abitudini. Playgrounds à u latu di i sandpits, in discussioni accese in a linea di checkout. È sì, a guerra pò ancu gurgle in i nostri neuroni è arterie coronarie.

Ricunnoscemu e so fonti più facilmente ind'è noi.Quandu a gentilezza cresce debule in noi è l'umanità fragile, quandu una forza nova ci prende, un fervore per a ghjustizia è l'espediente di u sacrifiziu; quandu nodemu è si senti bè per esse quì è pensate a manera chì l'altri pensanu. Allora a guerra guasi vinta. À l'ultime, però, quandu ùn dubitemu più di u so significatu. Quandu avemu principiatu à truvà boni ragiuni è l'assassiniu di colpu ci pare ghjustificatu è ùn vulemu più veramente a pace, solu un pocu di più.

Tandu e squame ci cascanu da l'ochji è ùn pudemu più capisce quantu eramu stupidi, o almenu ingenu quand'è no cridiamu sempre in a pace. U tempu di crede hè oramai finitu, avà tocca a cunniscenza. Semu infurmati è sapemu chì avemu ghjustu. E quantu hè bonu chì simu tanti, perchè solu quandu simu assai avemu una chance contru u male, è avemu diventatu più ogni ghjornu. Ci sò dinù i grandi nomi, omi è donne, capi d’integrità chì, cum’è sapemu : S’è no luttemu avà, apreremu e porte à l’inghjustizia è a viulenza ; s'è no luttemu avà, u nimicu averà un tempu faciule, allora seremu persi. Ma ùn permetteremu micca, prutegemu u nostru paese è u nostru populu è i nostri figlioli. Semu assai sobri nantu à questu. Iè, sapemu chì una guerra ùn hè micca una bella cosa, ùn ci ingannamu micca, ma deve esse. Avete da fà sacrifici per una bona causa. Ma à a fine, à a fine ci hè a vittoria è a libertà. Se ùn vale a pena di luttà, chì hè ?

PS:

Aghju una altra dumanda. In verità, perchè i signori di a guerra ùn andanu micca in guerra elli stessi, omu contru omu ? Saria assai più prezzu. È u so missaghju mi ​​parerebbe più credibile s'elli eranu in prima linea di a tempesta d'acciaio è si sacrificanu per u so populu invece di mandà u so populu avanti per sacrificà. Per quale ?

Questu post hè statu creatu da a Comunità Opzioni. Unisciteghja è post u vostru messagiu!

SUL LA CONTRIBUZIONE A OPZIONE AUSTRIA


Scrittu da Bobby Langer

Lascià una Comment