in ,

Abusu di l'animali per u benessere umanu

«Eru una piccula scimmia in a furesta è era sempre cù a mo famiglia. Quandu aghju cresciutu, vulia scopre u mondu cù i mo amichi. Dunque lasciemu e nostre famiglie è esploremu a grande giungla. Simu sbanditi da vigna in vigna è scalamu tutti i generi d'arburi.

Uni pochi d'anni sò passati quandu di colpu aghju vistu cinque figure cum'è scimie nantu à u pavimentu di a nostra furesta. Avianu assai menu pilu cà mè è caminavanu dritti sinu senza usà e so bracce. Inoltre, ùn parianu micca esse bravi à scalà, chì e so mani eranu assai più chjuche di e mo. Aghju continuatu à pensà à e creature è mi sò dumandatu ciò chì puderianu vulete in a nostra bella foresta pluviale. Di colpu aghju intesu un rimore sopra à mè è mi sò ritrovu in una rete. Aghju pruvatu à liberà mi, ma eru troppu debule. Pocu tempu dopu era andatu da una seconda à l'altra.

Mi sò svighjatu pianu pianu in una stanza assai luminosa. Aghju guardatu intornu è era cunfusu. Ùn sapia micca induve eru, nè menu induve eranu tutti i mo amichi. Dopu qualchì siconda, aghju capitu chì eru in una gabbia. Di colpu, ci hè statu un forte rumore è trè di sti strani esseri sò entruti per l'entrata. Aprenu a gabbia, mi trascinanu nantu à un tavulinu, è mi liganu. Aghju pruvatu tuttu per liberà mi. M’anu lampatu liquidi in l’ochji è pocu tempu dopu ùn aghju vistu guasi nunda di u nostru mondu. Sentiu qualcosa di umida nantu à a mo pelle, era cremosa è dolce, ma dopu à pochi secondi hà cuminciatu à brusgià cum'è l'infernu. Aghju continuatu à luttà, ma aghju capitu subitu chì era inutile. Allora l'aghju lasciatu andà. Cusì l'ore passavanu cù u dolore è almenu vinti altri fluidi nantu à a mo pelle. Dui di sti figuri simuli di scimmia m'anu purtatu à a gabbia, cumpletamente stanchi di ferite nantu à e mo bracce. Ghjorni è settimane passavanu cun testi è sperimenti chì sò stati fatti nantu à mè. Dopu qualchì tempu aghju capitu quantu eru in realtà male. A mo pelliccia cascava, a mo pelle era secca è avia parechje ferite è cicatrici. Eru magru cum'è mai in a mo vita. Sapiu chì, se qualcosa ùn cambiassi micca prestu, ùn camparaghju micca longu.

Uni pochi di ghjorni passavanu torna quandu di colpu stu rimore, chì continuava sempre quandu sti strani esseri ghjunsenu per l'entrata, sunò. Aghju vistu duie scimie in più. Sò stati chjappi in una rete, messi in a gabbia accantu à mè. "Avà simu trè di noi chì stemu in e gabbie, aspettendu di esse salvati. Sò cuntentu chì ùn sia più solu, ma spergu chì seraghju prestu liberatu da stu turmentu è vederaghju a mo famiglia di novu.

Photo / Video: Shutterstock.

Questu post hè statu creatu da a Comunità Opzioni. Unisciteghja è post u vostru messagiu!

SUL LA CONTRIBUZIONE A OPZIONE AUSTRIA

Scrittu da laura04

Lascià una Comment